Forsyte Saga vol.2 by John Galsworthy

Author:John Galsworthy
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

Capitolul III

VIZITA LA IRENE

Jolyon o găsi pe June aşteptându-l pe peronul gării Paddington. Primise telegrama în timp ce-şi lua micul dejun. Locuinţa ei se compunea dintr-un atelier şi două odăi de culcare, într-una din grădinile parcului St. John's Wood — şi-o alesese acolo pentru că avea asigurată cea mai desăvârşită independenţă. Aici nu o urmărea nimeni, nu-i stăteau în cale fel de fel de servitori, şi-şi putea primi, la orice oră din zi şi din noapte, "neajutoraţii"; şi nu rareori se ivea câte un neajutorat care — neavând atelierul său propriu — lucra în cel al lui June.

Se bucura din plin de libertatea ei, iubindu-şi cu un fel de patimă de fecioară felul ei de viaţă; toată căldura pe care ar fi risipit-o asupra lui Bosinney, şi de care tânărul s-ar fi săturat — având în vedere dârzenia ei de Forsyte — şi-o cheltuia acum în promovarea "geniilor", ascunse şi în devenire, din lumea artelor. De fapt scopul vieţii ei era să transforme raţe în lebedele care, după cum credea, zăceau în protejaţii ei. Entuziasmul cu care îi proteja îi întuneca deseori judecata limpede. Dar era leală şi generoasă; mâna ei, mică şi darnică, a fost întotdeauna împotriva prejudecăţilor academice şi comerciale, de aceea, cu toate că avea un venit destul de mare, contul ei de la bancă era deseori deficitar.

Făcuse o vizită lui Eric Cobbley şi sosi la gara Paddington într-o stare de enervare profundă. Conducătorii unei ticăloase galerii de artă refuzaseră să organizeze o expoziţie individuală din picturile acestui geniu cu părul lins. Un negustor neruşinat, care-i vizitase atelierul, îşi exprimase părerea că, din punct de vedere financiar, expoziţia ar fi foarte puţin rentabilă. Această pildă atotgrăitoare a mârşăviei negustorilor de artă — manifestată tocmai faţă de "neajutoratul" ei favorit, care o ducea atât de greu, cu nevastă şi doi copii, încât contul ei la bancă fusese dat peste cap — îi urcase tot sângele în micul ei obraz hotărât, iar părul ei, roşu-auriu, strălucea mai viu ca oricând. Îl îmbrăţişa pe tatăl ei şi se urcară amândoi într-o birjă; sufletul ei era tot atât de plin de griji ca şi al lui. Problema era care să-şi verse focul mai întâi.

Jolyon apucă să zică: "Draga mea, vreau să te rog să vii cu mine", când, uitându-se la faţa ei, observă vă ochii albaştri i se roteau încoace şi încolo — întocmai cum se mişcă coada unei pisici agitate — şi că nici nu auzea ce-i spune.

— Tată, e adevărat că nu pot pune mâna pe nimic din banii mei?

— Din fericire, scumpa mea, nu ai dreptul decât la venitul lor.

— Ce desăvârşită dobitocie! Nu s-ar putea totuşi face ceva? Trebuie să existe o cale. Cu zece mii de lire sterline aş putea cumpăra o mică sală de expoziţie.

— O mică sală de expoziţie, mârâi Jolyon, pare o dorinţă modestă. Dar bunicul tău o prevăzuse.

— Eu socotesc, strigă June cu energie, că toată această grijă de a păstra banii e josnică, atâta vreme cât în lume există atâtea genii strivite de lipsa celor mai reduse mijloace de trai.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.